Grupa de sânge este unul dintre puținele rezultate genetice pe care le știe aproape oricine, fiindcă apare în carnetul de sănătate și pe multe documente medicale. Mai puțină lume știe de ce o au părinții într-un fel și copilul în altul sau de ce contează combinația cu factorul Rh. Grupele de sânge ABO și Rh sunt un exemplu foarte curat de moștenire genetică, util ca să înțelegi mecanismele din articolul despre ereditate.
Articolul explică ce determină grupa, cum se transmite, ce combinații sunt posibile și de ce contează în transfuzii și în sarcină. Pentru noțiunile de bază de genetică, vezi ghidul de genetică. Informațiile sunt educative și nu înlocuiesc sfatul medicului.
Ce determină grupa de sânge?
Grupa de sânge este determinată de prezența unor molecule, numite antigene, pe suprafața globulelor roșii. În sistemul ABO, antigenele pot fi de tip A, de tip B, ambele sau niciunul. Sistemul a fost descoperit la începutul secolului al XX-lea de Karl Landsteiner, care a observat că sângele unor oameni aglutinează sângele altora, ceea ce a explicat multe eșecuri ale transfuziilor timpurii.
Plasma conține la rândul ei anticorpi naturali împotriva antigenelor pe care celulele proprii nu le au. O persoană cu grupa A are anticorpi anti-B, una cu grupa B are anti-A, una cu AB nu are niciunul dintre ei, iar una cu O îi are pe amândoi. De aici apar problemele la amestecul de sânge incompatibil.
Cum se moștenește sistemul ABO?
Gena ABO, aflată pe cromozomul 9, are trei variante principale, numite alele: A, B și O. Fiecare om primește câte o alelă de la fiecare părinte. Alelele A și B sunt codominante, adică atunci când se întâlnesc, apar ambele antigene (grupa AB), iar alela O este recesivă, adică nu produce antigen funcțional și se vede doar când ambele alele sunt O.
| Combinație de alele (genotip) | Grupa de sânge (fenotip) |
|---|---|
| AA sau AO | A |
| BB sau BO | B |
| AB | AB |
| OO | O |
Un părinte cu grupa A poate fi, deci, AA sau AO, și nu se știe care dintre ele fără o analiză sau fără informații din familie. De aceea, doi părinți cu grupa A pot avea un copil cu grupa O, dacă amândoi sunt AO și transmit alela O. Distincția dintre genotip și fenotip, explicată la ereditate, este aici vizibilă.
Ce grupe pot avea copiii?
Grupa părinților restrânge, dar nu determină, grupa copiilor. Tabelul arată cele mai frecvente combinații, cu tot ce este posibil teoretic.
| Părinți | Grupe posibile la copil |
|---|---|
| O și O | doar O |
| A și O | A sau O |
| B și O | B sau O |
| A și B | A, B, AB sau O |
| AB și O | A sau B |
| AB și AB | A, B sau AB |
Aceste reguli pot exclude o rudenie, de exemplu doi părinți O nu pot avea un copil A. Pot apărea însă excepții rare, cum este fenomenul Bombay, în care o genă de pe alt cromozom împiedică exprimarea antigenelor ABO. Pentru stabilirea paternității sau a rudeniei nu se folosesc grupele de sânge, ci testele ADN, mult mai precise.
Ce este factorul Rh și cum se moștenește?
Factorul Rh este un alt sistem de antigene de pe globulele roșii, dintre care cel mai important este antigenul D. Persoanele care îl au sunt Rh pozitive, cele care nu îl au sunt Rh negative. Gena principală se află pe cromozomul 1, iar varianta care produce antigenul D este dominantă față de cea care nu îl produce.
Rezultă că un om Rh pozitiv poate avea două alele pozitive sau una pozitivă și una negativă, iar unul Rh negativ le are pe ambele negative. Doi părinți Rh pozitivi pot avea un copil Rh negativ, dacă fiecare poartă și alela negativă. Combinațiile apar în același mod ca la orice trăsătură cu dominanță, cum se arată în ghidul de genetică. Grupa completă se scrie împreună, de exemplu „A pozitiv” sau „O negativ”.
De ce contează grupa la transfuzie?
Compatibilitatea la transfuzie se verifică mereu, înainte de orice administrare. Principiul de bază este că primitorul nu trebuie să aibă anticorpi împotriva antigenelor din sângele donat. O persoană cu grupa O negativ poate dona hematii în situații de urgență celorlalte, de aceea este numită uneori „donator universal”, iar cu AB pozitiv poate primi, în teorie, de la toate grupele.
În practică, spitalele fac probe de compatibilitate încrucișată și nu se bazează doar pe grupa scrisă într-un document. Același principiu al compatibilității stă și la transplantul de organe, subiect discutat în articolul despre istoria transplantului, unde ABO a fost una dintre primele bariere depășite. Donarea de sânge este un act simplu, dar voluntar și reglementat: întreabă la centrul de transfuzii despre condiții.
Ce se întâmplă în incompatibilitatea Rh din sarcină?
Problema apare când mama este Rh negativă, iar fătul este Rh pozitiv, moștenind antigenul de la tată. În timpul nașterii sau al altor evenimente, sângele fetal poate ajunge în circulația mamei, iar organismul ei poate forma anticorpi anti-D. În sarcinile următoare, acești anticorpi pot traversa placenta și pot distruge globulele roșii ale unui făt Rh pozitiv.
Situația este prevenibilă. Medicii verifică grupa și anticorpii în sarcină, iar femeilor Rh negative li se poate administra imunoglobulină anti-D în momente stabilite de protocol, pentru a preveni formarea anticorpilor. Monitorizarea sarcinii și respectarea indicațiilor sunt necesare; poți discuta schema exactă cu medicul obstetrician. Testarea prenatală, în sens mai larg, este tratată în articolul despre diagnosticul prenatal.
Atenție: nu deduce din grupa de sânge ce boli ai sau ce dietă ți se potrivește. Afirmațiile populare despre „dieta pe grupe” nu sunt susținute de dovezi solide.
Întrebări frecvente
Pot doi părinți cu grupa A să aibă un copil cu grupa O?
Da, dacă amândoi au genotipul AO. Fiecare transmite alela O, iar copilul rezultat este OO, deci grupa O.
Grupa O negativ este cea mai rară?
Nu. Frecvența grupelor diferă mult între populații. În multe populații, cea mai rară este AB negativ, însă datele variază de la o țară la alta.
Se poate schimba grupa de sânge în timpul vieții?
În mod obișnuit, nu. Poate apărea o schimbare aparentă după un transplant de măduvă osoasă, când celulele donatorului înlocuiesc celulele sanguine ale primitorului.
Grupa de sânge se poate afla fără analiză?
Nu cu siguranță. Poți bănui o grupă din cea a părinților, dar numai un test de laborator confirmă grupa. Pentru transfuzii se folosește mereu o analiză făcută la momentul respectiv, nu memoria.
De ce este importantă grupa în sarcină?
Pentru a depista o posibilă incompatibilitate Rh sau ABO între mamă și făt. Cu monitorizare și, la nevoie, imunoglobulină anti-D, complicațiile pot fi prevenite.
