Farmacocinetica este ramura farmacologiei care studiază ce face organismul cu un medicament după ce l-ai luat. Ea răspunde la întrebări simple, dar cu urmări practice: cât durează până ajunge substanța în sânge, unde se duce, cum este transformată și în cât timp dispare. Nu trebuie confundată cu farmacodinamia, care studiază invers ce face medicamentul cu organismul.
Textul de mai jos este informativ și general, nu o recomandare de tratament. Orice schimbare de doză sau de oră se discută cu medicul sau cu farmacistul. Dacă vrei imaginea de ansamblu a drumului unui produs până în farmacie, citește ghidul despre dezvoltarea unui medicament.
Ce înseamnă ADME și de ce se folosește această sigla?
ADME este abrevierea pentru cele patru procese pe care le parcurge orice substanță: absorbția, distribuția, metabolizarea și excreția (eliminarea). Cercetătorii folosesc sigla pentru că ordonează povestea medicamentului în organism, de la intrare până la ieșire, și pentru că fiecare etapă poate fi măsurată separat în laborator și în studiile clinice.
Aceste măsurători apar încă din primele faze ale testării, descrise în articolul despre fazele studiilor clinice. Datele de farmacocinetică decid, între altele, ce doză se testează mai departe și cât de des trebuie administrat preparatul.
Cum se absoarbe un medicament?
Absorbția este trecerea substanței din locul administrării în sânge, iar viteza și cantitatea absorbită depind de calea de administrare. O injecție în venă ajunge direct în circulație, în timp ce o tabletă înghițită trebuie mai întâi să se dezintegreze, să se dizolve în sucul gastric sau intestinal și să traverseze peretele intestinal.
Câțiva factori influențează absorbția după administrarea pe gură:
- prezența alimentelor, care poate încetini sau, uneori, crește absorbția;
- aciditatea stomacului și timpul de golire a stomacului;
- forma farmaceutică, adică tableta, capsula sau soluția;
- alte substanțe luate în același timp, care se pot lega de medicament.
Aici apar explicațiile din prospect de tipul „se ia pe stomacul gol” sau „se ia în timpul mesei”. Nu sunt formule de politețe, ci reguli care țin de absorbție. Despre cum se citesc aceste indicații găsești detalii în articolul despre prospect.
Sfat: dacă prospectul spune că preparatul se ia la distanță de alte medicamente sau de lactate, întreabă farmacistul cum să îți așezi orele din zi, în loc să improvizezi.
Unde ajunge medicamentul după ce intră în sânge?
Distribuția înseamnă răspândirea substanței din sânge în țesuturi, iar aceasta depinde de cât de bine se dizolvă în apă sau în grăsimi și de cât se leagă de proteinele din sânge. O parte din medicament circulă legată de proteine, de exemplu de albumină, și în această formă nu poate acționa; doar fracțiunea liberă își face efectul.
Unele substanțe se adună în țesutul gras, altele rămân mai ales în sânge. Creierul este protejat de bariera hemato-encefalică, un strat de celule care lasă să treacă doar anumite molecule. De aceea un medicament destinat sistemului nervos trebuie să fie conceput astfel încât să poată traversa această barieră, iar multe substanțe nu reușesc.
La femeile însărcinate, distribuția include și trecerea prin placentă, motiv pentru care sarcina și alăptarea sunt mereu menționate separat în prospect.
Cum este metabolizat un medicament?
Metabolizarea este transformarea chimică a substanței în organism, în special în ficat, de obicei pentru a o face mai ușor de eliminat. Ficatul folosește enzime, printre care familia citocromului P450, care modifică moleculele medicamentelor în metaboliți. Unii metaboliți sunt inactivi, alții rămân activi, iar în cazul așa-numitelor promedicamente substanța administrată devine activă abia după transformare.
Viteza metabolizării diferă de la om la om. Contează vârsta, boala de ficat, alte medicamente luate în paralel și diferențele moștenite în gena enzimelor. Acest ultim aspect este tema farmacogenomicii, care explică de ce același preparat poate fi bine tolerat de o persoană și mai greu de alta.
Tot aici apar interacțiunile: o substanță care încetinește o enzimă poate face ca alt medicament să rămână mai mult în sânge. Informația se verifică întotdeauna cu un specialist.
Cum se elimină medicamentul din organism?
Eliminarea (excreția) se face în principal prin rinichi, în urină, și prin bilă, în materiile fecale; mai mici cantități pot ieși prin respirație, transpirație sau lapte. Dacă rinichii funcționează mai puțin bine, substanțele eliminate pe această cale rămân mai mult în corp, iar medicul poate alege o altă doză sau un alt preparat.
Aici intră în scenă timpul de înjumătățire (în engleză half-life): intervalul în care concentrația din sânge scade la jumătate. Un medicament cu timp scurt de înjumătățire trebuie administrat mai des sau în forme cu eliberare prelungită, pe când unul cu timp lung poate fi luat o dată pe zi sau mai rar.
| Etapă | Întrebare la care răspunde | Exemple de factori |
|---|---|---|
| Absorbție | Cât și cât de repede intră în sânge? | alimente, formă farmaceutică, aciditate |
| Distribuție | Unde ajunge substanța? | legarea de proteine, bariere, țesut gras |
| Metabolizare | Cum este transformată? | ficat, enzime, alte medicamente |
| Eliminare | Cât și cum iese din corp? | rinichi, bilă, timp de înjumătățire |
De ce nu reacționăm toți la fel la aceeași doză?
Diferențele apar pentru că fiecare etapă ADME variază de la o persoană la alta, iar variațiile se adună. La un copil, la un vârstnic, la o persoană cu boli cronice de rinichi sau de ficat, aceeași cantitate poate duce la concentrații foarte diferite în sânge.
Din acest motiv, dozele din prospect sunt valori medii, stabilite în studii pe grupuri, iar medicul le adaptează după situația fiecărui pacient. La unele medicamente cu interval terapeutic îngust se măsoară chiar concentrația în sânge, ca să se verifice că nu este nici prea mică, nici prea mare.
Când un producent dezvoltă un medicament generic, compară tocmai aceste curbe de concentrație cu cele ale produsului original; asta este ideea din spatele bioechivalenței.
Cum se leagă farmacocinetica de reacțiile adverse?
Concentrația prea mare sau persistența prea lungă a unei substanțe în corp poate favoriza reacțiile nedorite. Urmărirea lor după aprobarea unui preparat ține de farmacovigilență, iar datele de farmacocinetică ajută la explicarea cazurilor neobișnuite.
Întrebări frecvente
Ce este timpul de înjumătățire al unui medicament?
Este intervalul necesar ca jumătate din cantitatea de substanță din sânge să fie eliminată sau transformată. În practică, el ajută la stabilirea frecvenței cu care se administrează preparatul.
De ce unele medicamente se iau cu mâncare?
Alimentele pot îmbunătăți absorbția unor substanțe sau pot proteja stomacul de iritație. Alte preparate se absorb mai slab dacă sunt luate cu mâncare, deci regula din prospect diferă de la caz la caz.
Pot schimba singur ora la care iau un medicament?
Nu este recomandat să modifici singur orele sau dozele, pentru că schimbarea poate afecta concentrația din sânge. Întreabă medicul sau farmacistul, care știu dacă există flexibilitate pentru preparatul tău.
Ce rol are ficatul în acțiunea medicamentelor?
Ficatul transformă multe substanțe în metaboliți care pot fi eliminați mai ușor. Dacă funcția lui este scăzută, unele medicamente rămân mai mult în organism și doza trebuie evaluată de medic.
Farmacocinetica și farmacodinamia sunt același lucru?
Nu. Farmacocinetica studiază ce face corpul cu medicamentul, iar farmacodinamia ce face medicamentul cu corpul, adică efectul pe care îl produce.
