Rezonanța magnetică, numită uzual RMN sau MRI, este o investigație care produce imagini detaliate ale țesuturilor moi, precum creierul, măduva, articulațiile sau organele abdominale, fără radiații ionizante. Pacientul stă întins într-un tunel înconjurat de un magnet foarte puternic, iar un calculator transformă semnalele captate în secțiuni. Spre deosebire de tomografie, ce se bazează pe raze X, RMN-ul se bazează pe proprietățile magnetice ale atomilor.
Articolul explică ce se întâmplă în aparat, de ce se aude zgomotul, cine nu poate face examinarea și cum te pregătești. Pentru istoria tehnicii, vezi articolul despre istoria rezonanței magnetice; aici ne concentrăm pe examinarea propriu-zisă.
Cum funcționează rezonanța magnetică?
Rezonanța magnetică funcționează pentru că nucleele atomilor de hidrogen, extrem de numeroase în apa și grăsimile din corp, se comportă ca niște magneți minusculi. Câmpul magnetic puternic al aparatului îi aliniază într-o direcție comună. Apoi aparatul emite scurte impulsuri de radiofrecvență, care îi scot temporar din aliniere.
Când impulsul încetează, atomii revin la poziția inițială și eliberează energie sub formă de semnal radio. Cât de repede revin depinde de tipul de țesut: grăsimea, apa, creierul sau un chist „răspund” diferit. Bobine speciale captează semnalul, iar un calculator îl așază în spațiu și compune imaginea.
Ce înseamnă secvențele T1 și T2
În raport vei întâlni termeni ca T1 și T2. Ei desemnează două moduri de a măsura revenirea atomilor, fiecare scoțând în evidență altceva: imaginile T1 arată bine anatomia, iar cele T2 scot în evidență lichidele și multe zone inflamate. Radiologul alege seriile potrivite întrebării medicale, de aceea durata examinării diferă.
De ce face RMN-ul atâta zgomot?
Zgomotul apare pentru că bobinele de gradient, care localizează semnalul, se pornesc și se opresc de multe ori pe secundă, iar curenții din interiorul câmpului magnetic le fac să vibreze. Rezultatul sunt bătăi, ciocănituri și bâzâituri puternice, uneori mai intense decât ți-ai închipui.
Nu este un semn de defecțiune. De obicei primești dopuri sau căști, iar tehnicianul îți vorbește printr-un interfon. Poți avea în mână un buton de alarmă, cu care oprești examinarea oricând.
Cine nu poate face rezonanță magnetică?
Câmpul magnetic atrage obiectele feromagnetice, deci siguranța depinde de ce ai în corp și asupra ta. Înainte de examinare completezi un chestionar și ești întrebat dacă ai implanturi sau dispozitive. Unele sunt compatibile, altele nu.
| Situație | Ce se întâmplă de obicei |
|---|---|
| Stimulator cardiac, defibrilator | Depinde de model; unele sunt marcate compatibile condiționat |
| Implant cohlear | Necesită verificarea modelului și, uneori, măsuri speciale |
| Clipsuri vechi pe vase din creier | Pot fi contraindicate, în funcție de material |
| Proteze articulare, șuruburi | De obicei compatibile, pot da artefacte în imagine |
| Așchii metalice în ochi | Contraindicație serioasă, se verifică în prealabil |
| Tatuaje, plasturi, bijuterii | Se îndepărtează bijuteriile; tatuajele se semnalează |
Informația cea mai utilă pentru tine este modelul exact al dispozitivului și cardul care îl însoțește. Aceste dispozitive sunt reglementate ca produse medicale, cum arată articolul despre clasele de risc și marcajul CE.
Atenție: Nu intra niciodată în camera aparatului cu obiecte metalice, carduri bancare sau telefon. Câmpul magnetic este activ permanent, chiar și când nu se face nicio examinare.
Cum te pregătești pentru RMN?
Pregătirea este de obicei simplă, dar depinde de zonă și de eventualul contrast. Pentru abdomen se poate cere repaus alimentar. Pentru alte zone nu se cere nimic special, ci doar să te dezbraci de obiectele metalice și să porți haine fără fermoare, uneori primind un halat.
Câteva sfaturi practice:
- Spune dacă ai claustrofobie. Sunt aparate cu tunel mai scurt și mai larg, iar medicul poate discuta și metode de calmare.
- Rămâi cât mai nemișcat; mișcarea încețoșează imaginea, ca la o fotografie cu expunere lungă.
- Ia cu tine rezultatele anterioare, pentru comparație.
- Anunță dacă ești gravidă sau dacă ai boală de rinichi, pentru că poate conta la substanța de contrast.
Durata obișnuită este de la douăzeci de minute la o oră, în funcție de câte regiuni și secvențe se fac. Pentru o privire de ansamblu asupra aparaturii spitalicești, citește ghidul despre tehnologia medicală modernă.
Ce este contrastul cu gadoliniu?
Unele examinări folosesc un contrast cu gadoliniu, un metal rar legat chimic ca să fie eliminat din corp. Se administrează intravenos și accentuează inflamațiile, tumorile și vasele. Nu are legătură cu iodul din tomografia computerizată, dar are propriile precauții, în special pentru persoanele cu funcție renală redusă. Medicul decide dacă este necesar, iar o parte din examinări se fac fără el.
RMN sau tomografie?
Alegerea depinde de ce trebuie văzut. RMN-ul se pricepe la creier, măduvă, ligamente, cartilaje, ficat, pelvis. Tomografia computerizată este mai rapidă și mai bună pentru oase, plămâni și urgențe. Medicul nu alege după care aparat este „mai nou”, ci după întrebarea clinică și după siguranța ta.
Pe aceeași temă, citește și realitatea virtuală în medicină: formare și terapie.
Întrebări frecvente
Este rezonanța magnetică periculoasă?
Nu folosește radiații ionizante, iar riscurile apar în special din obiectele metalice și dispozitivele implantate. De aceea chestionarul de siguranță se completează cu atenție.
Pot face RMN cu un implant dentar sau cu o proteză?
De obicei da, mai ales dacă materialul este nemagnetic, dar piesele metalice pot deforma imaginea locală. Spune ce ai în corp și adu documentele implantului, dacă le ai.
De ce trebuie să stau nemișcat?
Imaginea se compune din multe măsurători succesive. Dacă te miști, ele nu se mai suprapun corect și apare încețoșare, iar seria poate fi repetată.
Pot ține cu mine telefonul sau cheile?
Nu. Obiectele metalice și dispozitivele electronice se lasă în afara camerei, în dulap, pentru siguranța ta și a aparatului.
Rezonanța magnetică se poate repeta?
Da, deoarece nu implică radiații ionizante. Frecvența o stabilește medicul, după nevoie, iar contrastul cu gadoliniu se administrează doar când aduce un beneficiu clar.
