Grupele sanguine sunt categoriile în care se împarte sângele uman după anumite molecule de pe suprafața globulelor roșii, iar descoperirea lor, făcută de medicul austriac Karl Landsteiner la începutul secolului al XX-lea, a făcut posibile transfuziile sigure. Înainte de el, a primi sânge de la altă persoană era o loterie: uneori ajuta, alteori provoca un șoc fatal.
Istoria transfuziei este o poveste despre încercări, eșecuri și o observație de laborator care a explicat totul. Textul este educativ și nu înlocuiește consultul medical. Dacă vrei să îți afli grupa de sânge sau ai întrebări despre donare, discută cu medicul de familie sau cu un centru de transfuzii. Pentru contextul marilor descoperiri, vezi Istoria medicinei: marile descoperiri care au schimbat totul.
Cum se făceau transfuziile înainte de Landsteiner?
Înainte de Landsteiner, transfuziile se făceau fără să se știe de ce uneori reușeau și alteori omorau pacientul. Primele încercări din secolul al XVII-lea au folosit sânge animal, de exemplu de miel, și au dus la accidente grave, ceea ce a determinat interzicerea practicii în mai multe țări. Interesul pentru transfuzii a revenit după ce Circulația sângelui: cum a demonstrat-o William Harvey a arătat că sângele circulă într-un circuit închis.
Transfuziile de sânge uman au început să fie încercate în secolul al XIX-lea, mai ales în obstetrică, pentru femeile cu hemoragii după naștere. Unele reușeau, altele provocau febră, frisoane și distrugerea globulelor roșii. Cauza rămânea necunoscută, așa că metoda era riscantă.
Ce a observat Landsteiner?
Landsteiner a amestecat în laborator serul sanguin al unor persoane cu globulele roșii ale altora și a văzut că uneori acestea se lipesc, fenomen numit aglutinare. Nu era un eveniment întâmplător: tiparul se repeta în funcție de persoane și permitea gruparea lor în categorii. Așa a identificat grupele A, B și O, iar colegii lui au descoperit ulterior și grupa AB.
Explicația este imunologică. Pe suprafața globulelor roșii se află molecule numite antigene, iar în plasmă pot exista anticorpi împotriva antigenelor pe care persoana nu le are. Dacă primești sânge cu un antigen străin, anticorpii tăi atacă globulele donate, iar acestea se aglutinează și se distrug.
Cum funcționează compatibilitatea în sistemul ABO?
Compatibilitatea depinde de antigenele de pe globulele roșii și de anticorpii din plasmă. Sistemul ABO poate fi rezumat astfel:
| Grupa | Antigene pe globule | Anticorpi în plasmă |
|---|---|---|
| A | A | anti-B |
| B | B | anti-A |
| AB | A și B | niciunul |
| O | niciunul | anti-A și anti-B |
Din tabel rezultă regulile clasice: persoanele cu grupa O pot dona globule roșii celorlalte grupe (de aceea sunt numite donatori universali pentru globule), iar cele cu grupa AB pot primi globule de la toate grupele. În practică, spitalele nu se bazează pe aceste reguli generale, ci fac teste de compatibilitate înainte de fiecare transfuzie.
Atenție: informațiile din tabel sunt educative. Nu ghici compatibilitatea pentru nimeni. Doar laboratorul și medicul pot decide ce sânge poate fi administrat în siguranță.
Ce este factorul Rh?
Factorul Rh este un alt antigen de pe globulele roșii, descoperit ulterior de Landsteiner și colaboratorul său Alexander Wiener. Numele vine de la maimuțele Rhesus, folosite în experimente. O persoană care îl are este Rh pozitivă, iar cea care nu îl are este Rh negativă.
Contează în transfuzii și în sarcină. Dacă o femeie Rh negativă poartă un făt Rh pozitiv, organismul ei poate forma anticorpi care afectează sarcinile următoare. Medicina a dezvoltat tratamente preventive pentru situația aceasta, iar monitorizarea sarcinii include testarea grupei și a Rh. Detaliile concrete le stabilește medicul obstetrician.
Există și alte sisteme de grupe sanguine?
Da. Pe lângă ABO și Rh, există zeci de alte sisteme de antigene. Ele contează mai ales la persoane care primesc multe transfuzii sau la cazuri speciale. Pentru o transfuzie obișnuită, ABO și Rh sunt cele care determină alegerea sângelui.
Cum a devenit transfuzia o practică obișnuită?
Transfuzia a devenit practică obișnuită după ce au fost rezolvate două probleme: coagularea și păstrarea sângelui. La început, sângele trebuia transferat direct de la donator la pacient, înainte să se coaguleze. Descoperirea că citratul de sodiu împiedică coagularea a permis recoltarea sângelui și păstrarea lui pentru scurt timp.
Apoi au apărut soluții de conservare și tehnici de refrigerare, iar în timpul războaielor a început să funcționeze o rețea organizată de colectare și stocare, precursoare a băncilor de sânge. Astăzi, sângele donat este testat, separat în componente (globule roșii, plasmă, trombocite) și păstrat în condiții precise. Un singur donator poate ajuta astfel mai mulți pacienți.
Ce testează un centru de transfuzii?
Fiecare donare este însoțită de teste pentru grupa sanguină, Rh și pentru infecții transmisibile prin sânge. Înainte de transfuzie, laboratorul verifică din nou compatibilitatea dintre donator și pacient, într-un test numit proba de compatibilitate. Aceste verificări multiple sunt rezultatul direct al descoperirii lui Landsteiner.
Cum se leagă grupele sanguine de alte domenii medicale?
Grupele sanguine au fost una dintre primele dovezi că diferențele dintre oameni au o bază moleculară, ereditară. Ele se moștenesc după reguli genetice, o temă explicată în Ereditatea: cum se moștenesc trăsăturile de la părinți. În transplantul de organe, compatibilitatea ABO este un criteriu de bază, așa cum se vede în Istoria transplantului de organe: de la încercări la azi. Iar în chirurgie, accesul la sânge compatibil a făcut posibile operații lungi, despre a căror evoluție citești în Istoria anesteziei: cum a devenit chirurgia nedureroasă.
Întrebări frecvente
Cine a descoperit grupele de sânge?
Karl Landsteiner, medic austriac, a descris sistemul ABO la începutul secolului al XX-lea. Pentru munca lui a primit mai târziu Premiul Nobel.
Ce înseamnă donator universal?
Se spune despre o persoană cu grupa O negativ, al cărei sânge poate fi folosit în urgențe pentru mulți pacienți. Spitalele preferă totuși testarea compatibilității ori de câte ori timpul permite.
De ce contează factorul Rh?
Pentru că incompatibilitatea Rh poate provoca reacții la transfuzie și probleme în sarcinile ulterioare, la femeile Rh negative cu făt Rh pozitiv. Medicii monitorizează și previn aceste situații.
Se mai fac transfuzii cu sânge animal?
Nu. Transfuziile cu sânge animal au fost abandonate după accidente grave în trecut. Astăzi se folosește exclusiv sânge uman testat și compatibil.
Cât de des se schimbă grupa de sânge?
Grupa se moștenește și rămâne aceeași pe parcursul vieții, cu excepții foarte rare, de exemplu după un transplant de măduvă osoasă. Un rezultat diferit la un nou test cere verificare în laborator.
